Workation și munca de acasă din străinătate

---

evaluarea riscurilor de sediu permanent

Posibilitatea de a lucra din străinătate este un instrument important pentru companiile care doresc să atragă și să păstreze specialiști. Înainte de aprobare, angajatorii ar trebui să verifice ce obligații fiscale pot apărea în statul în care se desfășoară activitatea. Dr. Beata Baroth și echipa BBC European Tax sprijină companiile în analiza și structurarea acestor modele de lucru.

Când poate locuința să constituie un sediu permanent fix?

Munca desfășurată într-o locuință privată din străinătate nu creează automat un sediu permanent. Sunt relevante legislația statului în care se lucrează, convenția aplicabilă pentru evitarea dublei impuneri și situația de fapt. Trebuie analizate în special durata și regularitatea utilizării, precum și măsura în care spațiul se află la dispoziția companiei.

Administrația fiscală germană consideră, în principiu, că biroul de acasă al unui angajat nu constituie un sediu permanent al angajatorului. Nici lipsa unui alt loc de muncă pus la dispoziție nu este, de regulă, suficientă în sine. Instrucțiunile Ministerului Federal de Finanțe din 18 iunie 2026 țin seama și de clarificările OCDE din 2025: munca de acasă pentru mai puțin de 50% din timpul total de lucru din perioada relevantă de douăsprezece luni nu creează, în principiu, un sediu permanent fix de acest tip în sensul convenției fiscale. Pentru ponderi mai mari, trebuie analizate în special motivele comerciale pentru desfășurarea activității în statul respectiv. Aceasta nu reprezintă o exceptare generală de la toate obligațiile fiscale din străinătate.

Contractele și funcțiile de conducere necesită o analiză separată

În cazul directorilor, al responsabililor pentru clienții strategici și al personalului de vânzări, trebuie analizat și riscul unui sediu permanent prin agent dependent. În funcție de convenție, pot fi decisive încheierea în mod obișnuit a contractelor sau rolul principal în încheierea unor contracte pe care compania le semnează ulterior fără modificări semnificative. Negocierile izolate nu produc automat acest rezultat. Funcțiile de conducere exercitate efectiv în străinătate necesită, la rândul lor, o analiză separată.

Ce consecințe pot apărea?

Dacă există un sediu permanent relevant fiscal, profitul atribuibil acestuia poate deveni impozabil în străinătate și pot apărea obligații locale de înregistrare, contabilitate și declarare. Nerespectarea obligațiilor poate atrage, în funcție de țară, diferențe de impozit de plată, dobânzi sau sancțiuni. Litigiile privind dubla impunere pot necesita demersuri complexe și, după caz, proceduri amiabile.

Consecințele privind securitatea socială trebuie evaluate independent. O workation temporară poate fi încadrată ca detașare dacă sunt îndeplinite condițiile relevante; în cadrul european de coordonare poate fi necesar un certificat A1. Existența unui sediu permanent fiscal nu determină această încadrare.

Ce ar trebui să prevadă politica de mobilitate internațională?

Companiile au nevoie de o procedură obligatorie de aprobare înainte de începerea activității în străinătate. O politică adecvată stabilește țările permise, limite de timp evaluate individual, restricții privind activitățile și obligații de documentare. Negocierile contractuale, împuternicirile pentru încheierea contractelor și atribuțiile de conducere trebuie reglementate expres.

O limită generală de 30 sau 183 de zile nu înlocuiește această analiză. Regula celor 183 de zile privește, de regulă, impozitarea veniturilor salariale și se aplică numai dacă sunt îndeplinite și alte condiții. Riscurile de sediu permanent și securitatea socială urmează reguli distincte.

Planificarea din timp a modelelor internaționale de lucru

BBC European Tax analizează modelele de lucru la distanță existente și planificate și elaborează politici adecvate împreună cu companiile. Astfel, flexibilitatea muncii poate fi corelată din timp cu cerințele statului în care se desfășoară activitatea.